Bună, mă numesc Neagu Valentin și sunt elev în anul doi la școala sus numită. Deși, sunt conștient că mă adresez unui cititor, în același timp familiar, dar și nerăbdător să afle ce mai este nou în școala de maiștri, doresc să mă adresez celor ce nu cunosc sau urmează să descopere demnitatea de a se afla în ”sistemul” militar.
Pe lângă antrenamentele specific armatei, forțele navale oferă o harismă în plus, cea a responsabilității de a-ți însuși pe langă severitațile disciplinei militare, responsabilitațile de reprezentant al valorilor naționale la nivel internațional. Dar, în afară de aceste mici detalii, care la prima vedere par ușor de trecut cu vederea, un maistru militar, lucreză direct cu aparatura care îi salvează și îi susține viața în uimitorul și nemărginitul pustiu pe care îl reprezintă ”marea cea mare”.
În primul an, după palpitantele teste de înscriere, învățam generalități despre vitalitatea și tehnica navei, dar adevăratul test de inițiere este cel al practicii pe ”Bricul Mircea”. Înțeleg aspirația celor care optează pentru Aviație, dar Marina este cea care îți testează și revelează cu adevărat rezistența la tot ceea ce îți poate oferi viața, într-o limonadă. Marina și cadeția la Bricul Mircea, oferă prin marșul său de instrucție peste mări și țări, atât fetelor cât și băieților de pe meleagurile ce le moștemim de la cei ce s-au numit români, o scurtătură în înțelegerea locului nostru între marile, dar după cum am văzut, egalele puteri ale Europei.
Într-un interval de timp, relativ scurt, care trece foarte greu și repede în același timp, velele și vântul te poartă ușor, pe un orizont înclinat, și cu viteză măsurată în noduri și mile, peste șiruri de valuri cu noanțe și simetrii diverse, spre țărmurile țărilor despre care auzim în filme și la știri. Aproape de viteza gândului, ajungi în locuri de poveste. Cele nouazecișinouă de răsărituri și apusuri la bordul navei au oferit cel mult trei zile de vizitat cele unsprezece porturi și orașele din cele nouă țări ale acestui bătrân continent. Timpul de la bordul navei, care, deși încărcat cu activități, a trecut repede ca o zi lungă de vară. Zilele se sfârșesc și încep din același hamac în care incerci să rememorezi noile descoperiri ce par a te marca pe viață, iar la sfârșiul călătoriei te trezești și ești anunțat că ai ajuns în portul din care ai plecat.
Apa mărilor și a oceanelor este cea care îți deschite porțile vechilor și actualelor civilizații. Valurile și intemperiile vremii schimbătoare îti testează integritatea fizică și în același timp îți întărește dorința de a merge mai departe dar și dorința de a te întoarce acasă. Îndepărtata realitate geografică, descoperită în imagini și informații virtuale, o putem experimenta pas cu pas la un siaj depărtare, tot ceea ce îți trebuie este să fii conștient că te afli în propria călătorie de inițiere, într-o lume pe care doar tu o poți mărgini cu noi coordonate și țeluri în relevment: babord, tribord, pupa și prova, având ocazia să le privești pe toate de sus, urcat în arboradă și să meditezi la ele în lestul pe care în supraveghezi, din care nava se ține în echilibru, ascultând marea aflată deasupra și din jurul tău.
Înșirând țările și porturile vizitate, parcă le pierzi șirul și ordinea, rămânând în minte doar cu scopul și destinația călătoriei. Citind printre rânduri, rostul tău în acest mecanism din care faci parte și în care ai responsabilitatea de a te asigura de buna funcționare a lui, devii mulțumit de cel ce te antrenezi să devii. Parcă totul se leagă și se dezleagă cu un rost, ca o velă pe care o eliberezi și o ridici în vânt cu scopul de a te duce pe valuri, dincolo de orizont, acolo unde îți dorești să ajungi.
Deși nu am inclus în descriere, personalitatea camarazilor: colegi, studenți, cadeți străini, a gradaților ierarhici, a turiștilor și persoanelor distincte ce ne-au vizitat, sau peripețiile ce ne-au însoțit în îndepărtarea noastră de casă sau a muncii cu propriile limite, ceea ce rămâne sculptat în piatra pe care s-a scris istoria, este marșul nostru către Hamburg cu ocazia sărbătoririi a optzeci de ani pe care ”Bricul Mircea” i-a servit în slujba Forțelor Navale în calitate de ambasador și reprezentant al valorilor ridicate cu demnitate și respect, la rang de cinste, în porturile vizitate, alături de drapelul României. Acestea fiind spuse, dacă imaginile nu te conving de unicitatea acestei experiențe, va trebui sa vezi cu ochii tăi ce se întâmplă cu adevărat într-un marș de instrucție pe mare.